Sintagme precum „în aceste vremuri incerte și fără precedent”, „situația de criză pe care o traversăm”, „lipsa controlului asupra a ceea ce va fi” au devenit mult prea mult auzite și au ajuns să ne dea peste cap, să ne scoată din zona de echilibru. Devine o certitudine faptul că avem nevoie să învățăm să ne controlăm gândurile, să ne creștem reziliența emoțională, să învățăm să reducem stresul și să ne bucurăm de momentul prezent. Acum, mai mult decât oricând!
În acest început de 2020 pare că luăm parte cu toții la un „boot camp” global de antrenare a toleranței la incertitudine. Nimeni dintre noi nu poate vedea în viitor, dar singura veste bună este că toleranța la incertitudine este precum un mușchi și poate fi antrenată.
Iată șapte acțiuni pe care le poți întreprinde pentru a-ți antrena creierul să fie tolerant la incertitudine:
- CONTROLEAZĂ CEEA CE POTI CONTROLA. Lumea exterioară a devenit imprevizibilă și haotică. Crearea predictibilității și a ordinii când și unde poți, îți dă un sentiment de control. Chiar și sarcinile simple, cum ar fi organizarea de foldere în computer sau aranjarea patului dimineața sau delegarea sarcinilor într-o echipă creează ordine internă.
DE CE? Când oamenii simt că nu au control asupra unei situații, pot începe să se comporte neajutorat. Neputința poate deveni parte dintr-un cerc vicios, iar oamenii nu reușesc să mai caute oportunități pentru speranță sau acțiune.
- STABILEȘTE-ȚI O RUTINĂ ZILNICĂ. Programele zilnice sunt arma ta secretă împotriva anxietății. Orarele nu sunt doar pentru copiii care învață de acasă, ci sunt o rețetă bine stabilită pentru reducerea anxietății.
DE CE? Setarea unui program zilnic oferă automat structură în mijlocul haosului și îți ancorează mintea în momentul prezent.
- URMEAZĂ SISTEME ȘI PROCEDURI. Într-o criză, piloții sunt învățați să nu „se ridice la nivelul provocării”, ci să „urmeze sistemele și procedurile” în caz de urgență. Un program zilnic îți oferă un sistem de urmat.
DE CE? Când suntem stresați sau nesiguri, emoțiile degradează calitatea deciziilor noastre. Devenim distrași, indeciși și facem raționamente proaste.
- REDEFINEȘTE OBIECTIVELE.Obiectivele de muncă sau de viață pe care ni le-am stabilit la începutul acestui an ar putea acum să nu mai aibă sens. Liniile de sosire s-au îndepărtat atât de mult, aproape ca s-au evaporat. Pentru a recâștiga un sens al scopului, „mutați linia de sosire” mai aproape și setați-vă sarcini mici, realizabile. Acum ar putea fi momentul să vă mutați atenția de la imaginea de ansamblu la detalii.
DE CE? Întreprinzi acțiuni. Simțind că ai îndeplinit chiar și o mică sarcină îți va menține motivația și vei merge înainte. Să te simți „motivat” în activitatea ta contribuie esențial la o stare emoțională pozitivă.
- RECOMPENSE PERIODICE. Acum, mai mult decât oricând, este important să găsești bucurie în lucrurile mărunte și să îți acorzi momente de relaxare. Programează momente de bucurie și răsfăț pe care să le aștepți cu nerăbdare. Acordă-ți recompense pentru buna îndeplinire a obiectivelor.
DE CE? Cercetările arată că persoanele extrem de intolerante la incertitudine răspund mai puțin la recompense. Ei experimentează mai puțin bucuria și pierd rapid motivația și scopul. Dopamina, neurotransmițătorul stării de bine, este eliberată nu numai atunci când primim recompensa, ci și în așteptarea unei recompense sau a îndeplinirii unui obiectiv.
- MIȘCĂ-ȚI CORPUL.Programează-ți timp zilnic pentru exerciții fizice.
DE CE? Nu pentru motivul la care te-ai putea aștepta! Când faci exerciții, acționezi. Îți muți atenția de la minte către corp. Și mișcându-ți corpul, îi reamintești creierului tău că îți păstrezi comanda. Creierul tău a evoluat pentru ca trupul tău să se poată deplasa prin lume, astfel încât mișcarea fizică a corpului îi amintește creierului că nu ești neajutorat – poți încă să acționezi independent și să faci alegeri.
- SPRIJINĂ-I PE CEILALȚI.Suntem în asta împreună, dar separat. Acționează sprijinind pe altcineva. Partea bună a acestei crize este că se întâmplă în 2020, când capacitatea noastră de a ne conecta nu a fost niciodată atât de simplă, având la îndemână device-uri și platforme precum telefon, Zoom, FaceTime etc. „Distanțarea socială” înseamnă a fi separați fizic, dar nu îndepărtați emoțional sau izolați social.
DE CE? Senzația de singurătate provine din creier când acesta consumă prea mult timp și energie pentru contemplarea de sine. Contemplarea singurătății percepute este foarte asemănătoare cu îngrijorarea – nu va rezolva problema și o poate înrăutăți cu ușurință.
Sper ca ideile de mai sus să te ajute să depășești această etapă cu înțelepciune și compasiune! Te îmbrățișez! Să fim bine!
Articol adaptat din https://drsarahmckay.com/the-uncertain-brain-a-guide-to-facing-the-fear-of-the-unknown/
